Dumnezeu nu ne-a creat ca sa luam. El ne-a creat ca sa dam

“Atunci când oamenii din jurul nostru spun „la cât poți! Totul este despre tine”, Dumnezeu vrea ca noi să contribuim în loc să consumăm. Atunci când întreaga cultură spune „Hrănește-te”, Dumnezeu ne spune să îi hrănim pe alții. Dumnezeu nu ne-a creat ca să luăm. El ne-a creat ca să dăm.”

Da! Cred atat de mult in acest lucru! Cine îmi este apropiat știe ca eu cred ca talentele și darurile nostre naturale ne-au fost date ca sa putem contribui in viețile celorlalți! Viața noastră și caracterul nostru sa fie ceva constructiv pentru ceilalți, nu un motiv de dezechilibrare pentru cineva sau un obstacol. Sa putem fii un deschizător de uși, nu un zid opritor.

De ce sa așteptam sa primim când putem sa fim noi primii care oferim? De ce sa folosim darurile noastre naturale doar pentru interese proprii când putem sa le folosim pentru a bucura pe cineva?
Ma inspira atat de mult cuvintele de mai sus. Nu totul e despre noi. Dacă transformam viața doar despre noi, cred ca ajungem egoiști, nefericiți, neîmpliniti sau poate chiar singuri.
Îmi vin in minte persoane care au fost in viața mea și nu cred ca am sa le uit vreodată.
⭐️ Daniel Glodeanu – un pastor care a explicat cu atâta dragoste la un curs de romană despre viața doctorului Ben Carson încât acela a fost un moment de cotitura in viața pentru mine. Acela a fost momentul in care am început sa citesc cu pasiune. Am înțeles “de ce” sa citesc.
⭐️Marian Butnarescu- un profesor de matematica atat de pasionat și fericit de ceea ce face încât orele de matematica erau o bucurie doar pentru felul in care preda și pentru prezenta lui.
⭐️Georgeta Matei- o directoare și profesoara dintr-o școala din satul Tantava , de care putini stiu, prin care am trecut 3 ani când părinții mei s-au despărțit. O directoare care din punctul meu de vedere a creat un colț de Rai intr-o școala obișnuita prin toate activitățile pe care le realiza. Și in cei 8 ani de generala am trecut prin 4 scoli, dintre care 2 in București.
⭐️Ana Ilie – o persoana alături de care lucrez in domeniul Wellness, in cluburile de nutritie. Poarta atâta dragoste in sufletul ei încât nu poate sa nu dăruiască ceva cuiva la fiecare întâlnire. Emana dragoste prin toți porii și te simți iubit și prețuit in prezenta ei.
Am spus doar așa, câteva persoane care mi-au venit in minte.
Sunt acei oameni care dau cu bucurie ceea ce au in ei. Fără sa aștepte ceva in schimb. Oamenii aceștia sunt prețioși și sunt rari. Noi ce putem oferi celor din jurul nostru? Ce putem face astăzi pentru cei dragi încât sa le aducem un zâmbet pe buze?
Consider ca dacă dam cu bucurie ceea ce exista in noi, putem schimba destine. In bine. O mică acțiune pe care o putem face noi poate impacta pe cineva atat de tare încât poate sa își schimbe cursul vieții. Nu știi niciodată prin ce stare trece acea persoana și cât poate cântări un zâmbet, o îmbrățișare sau o vorba buna.

Dar bineinteles. Depinde in ce crezi. Depinde ce scopuri ai.
Consider ca in ceea ce credem este extrem de important. Ne poate modela spre egoism, spre indiferenta sau spre adevăratul sine.
Mi-a plăcut așa tare un verset ce l-am citit de dimineața. „ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire,”
‭‭Efeseni‬ ‭4:14‬ ‭

Sunt atâția oameni care aleargă sa asculte de persoanele care strălucesc tare și in timp scurt sau sa copieze persoanele publice. Am invatat o vorba de la mentorul și nasul meu in același timp “ Nu tot ce strălucește este aur”.
Da. De aceea sa fim cu băgare de seama in cine ne încredem și pe cine ascultam sau imitam. Uneori, acei oameni care par lipsiți de strălucire sau care nu ies cu nimic special in evidenta sunt acei oameni care poarta aur in ei. Dau un exemplu care pe mine m-a marcat. Am întâlnit un om urat. Atat de urat încât părea din filmele de groaza din punctul meu de vedere. Nasul ca și tăiat, pielea ii era tare ciudata, ca de crocodil așa. Gras. Dacă l-as fi văzut noaptea, m-as fi speriat. Dar el are un butic la baza unor blocuri. De fiecare data când cumpărăm de acolo, ma simteam foarte bine. Ma făcea sa ma simt specială și îmi oferea mereu bomboane, glumea și era tare vesel. De fiecare data când plecam de acolo, aveam energie plăcută. Mi-am dat seama ca aproape niciodată nu m-a deranjat felul cum arată. Nici nu aveam timp sa bag de seama la ce caracter plăcut avea.

Sunt oameni care vor doar sa te folosească și sunt oameni care vor sa aducă ceva bun in viața ta. Sunt oameni care au ajuns atat de mândri de cine sunt încât nu dau doi bani pe tine și sunt oameni care au ajuns atat de sus încât de-abia așteaptă sa te ridice și pe tine. Sunt oameni care prin ceea ce fac pot schimba cursul vieții cuiva, in bine.

Mie îmi plac oamenii care au la baza fundației lor o motivatie mai mare decât pur și simplu banii. Îmi plac oamenii care au la baza lor o motivatie buna, curată și constructiva. Îmi plac oamenii creștini și oamenii care pun la baza valorilor și principiilor lor fundații de omenie. De la acei oameni imi place sa invat.
Imi mai place sa invat din Biblie. Aici găsesc tot ce am nevoie pentru orice tip de situație și mai mult decât atat este o învățătura care scoate tot ce este mai bun din mine. Este o stâncă ce nu ma lasă sa merg din stânga in dreapta și sa alerg in van. Este o stâncă ce îmi da siguranța in alegerile pe care le fac și in gândurile ce le dezvolt!

Te încurajez sa îți faci o lista cu toate lucrurile care iti dau bucurie cand le faci. Acele lucruri se pot transforma in oportunitățile tale de a oferi. Și când te gândești sa nu oferi, adu-ti aminte de oamenii care ti-au înfrumusețat cândva viața in vreun fel anume. Au contat pentru tine? Dacă nu exista acel moment? Ai fii fost diferit/a azi?

Mie îmi place sa scriu. Îmi place sa cred in bine. Îmi place sa văd binele din orice situație. Nici nu stiu dacă cineva o sa citească acest articol. Sau dacă o sa ajungă pana aici. Habar nu am. Dar ceea ce stiu e ca daca mesajul meu ajunge măcar la o persoana sunt fericita. Dacă nu ajunge la nimeni, tot sunt fericita. Pentru ca in primul rând am făcut ce îmi place ; mi-a bucurat sufletul.
O zi plină de dragoste iti urez! 🤗

Când a fost ultima data când ai ieșit la o cina cu sufletul tău?

Buna! Ce mai faci?

Ce planuri ai azi?

Unde te duci?

De ce?

As vrea sa stiu in ce stare mai e sufletul tău!

Mi-a dat un telefon azi și mi-a zis ca e îngrijorat pentru tine, ca nu prea ii mai răspunzi la apeluri, ca iti mai da mesaje și ca le vezi, dar răspunzi foarte rar și când răspunzi e cam sec și zici ca ai treaba.

Ați mai vorbit serios in ultima perioada sau ai lăsat lucrurile de la sine, fără sa investești acolo vreun pic?

Te întreb și eu așa, ca nah… era destul de trist și mi-a părut parca rau de el. A zis ca te vede făcând ceva ce știe ca nu îți place și ar vrea sa îți aminteasca ce îți place, dar nu vrei sa îl asculti : Când a fost ultima data când ai ieșit in oraș cu sufletul tău sa îi mai asculti și lui Off-ul sau chiar planurile, ideile? Zicea ca ești ocupată cu altele.

Mi-a zis ca tot încearcă sa îți atragă atenția cu dragostea lui. Are și el nevoie de putina atentie și in același timp zicea ca el știe tot despre tine: ce îți place, ce nu îți place, ce te face fericita , dar tu……….

Când erați mici erați foarte buni prieteni. Făceați totul împreuna. Făceați in așa fel încât ceea ce ii plăcea lui îți plăcea și tie și invers. Acum, știi ca el e acolo negreșit și nu prea îți mai pasa de el. Îți pasa de ce cred ceilalți, de ce zic ceilalți, de bani, de prieteni, de …

Numai de el nu. Bine, poate exagerez, dar zic ce mi-a zis. Știi cum e când cineva e rănit. Acum tu faci cum crezi.

Știi, el ar putea sa îți dea viața pe care o visezi dacă l-ai asculta cu adevărat. Nu pentru ca are toți banii din lume, ci pentru ca are toata fericirea din lume. Dacă te-ai opri sa vezi ce părere are despre job-ul pe care îl ai, despre ceea ce faci acum, despre grijile tale sau despre temerile tale , ti-ar putea da bucuria copilăriei. Ti-ar putea arata drumul corect, drumul pe care trebuie sa mergi de dinainte sa te naști, nu pe drumul despre care ti-au spus ceilalți. Știi, sufletul tău are abilitatea de a scoate tot ce e mai bun din tine. Poate ar trebui sa îl asculti mai des!

El nu mai insista așa tare la tine pentru ca vede ca nu iti mai pasa. Sau îți pasa, dar nu ai timp de el. Și mai încearcă așa, prin diverse împrejurări sa îți mai zică una alta. Spera doar ca spre sfârșitul vieții sa nu vii plângând la el sa ii spui ca îți pare rau ca nu ai făcut aia și aia și aia.

Sufletul tău a venit cu tine aici pe Pământ cu un scop. Aveți un scop de îndeplinit. Problema e ca el nu poate fără tine și nici tu fără el. Și in acest caz, neîndeplinind scopul suferi și tu și el și ceilalți care ar fi trebuit sa primească darul vostru.

Da, doar știi ca ai niște daruri, talente, abilitați care se leaga de tine ca unse.

Ai energia ta aparte care te trage intr-o direcție in mod automat și exista energii care nu vin la tine sub nicio forma.

Dacă urmezi energia ta, poți sa oferi celorlalți dragoste autentica, o dragoste care atunci când o oferi te încarcă. Te încarcă pentru ca oferi fără sa te chinui nici măcar un pic. E din tine, e natural, e pentru tine și sufletul tău și in folosul celorlalți.

Însă dacă tu nu îți asculti sufletul, ce ai putea oferi acestei vieți? De unde îți iei energia atunci când acționezi dintr-o energie care nu e ta? Care atunci când o oferi in loc sa te încarce te descarca? Poate de aceea uneori te simți pierdut. Ai nimerit in alta parte, pe alt drum decât ceea ce îți este menit sa fi. Și asta pentru ca nu ai ascultat. Dar nu e târziu. Ai oricând posibilitatea sa decizi in ce destin vrei sa te afli : In cel natural, influențat de circumstanțele vieții , de familie, de oamenii din jurul tău sau in destinul divin, pe care Dumnezeu îl are pentru tine intr-un mod unic, doar al tău, diferit de cum te aștepți tu, un destin care poate sa ofere acestei vieți ceva ce numai tu poți.

Lasă-i pe ceilalți. Și ei au ceva de îndeplinit si ceea ce au ei de oferit nu ai și tu de oferit. Lasă stereotipurile despre ce ar trebui sa faci, sa fi, sa crezi! Crezi ce vrei tu, fi ce vrei tu , asculta-ti sufletul și te vei conecta cu ceea ce Dumnezeu are sa îți ofere tie și tu Lui!

Te îmbrățișez!

Ce sa ii transmit sufletului tău?

Din suflet, pentru suflet

M-am trezit cu un sentiment de iubire și dragoste pt scris. Întotdeauna îl am, dar azi am simțit sa scriu fix despre el.

Am mai scris ceva înainte de asta, dar cred ca am încercat sa fac ceva comercial, așa ca am renunțat și o iau de la cap, in modul meu natural, așa cum o fac de fiecare data.

Sunt inspirata. Sunt inspirata de diminețile când stau cu un caiet in brațe, cu un pix, beau ceai și îmi las gândurile sa ia viața prin ceea ce scriu. Sunt inspirata de simplitatea acestei pasiuni pe care pot sa o realizez oriunde aproape. Nu îmi trebuie ceva costisitor, nu am nevoie de altcineva pentru a o putea desfășura, nu am nevoie sa merg nicăieri. Este suficient sa am un loc care sa ma inspire și sa am timpul necesar relaxării. Sa nu îmi fure nimic gândurile sau sa fiu pe graba.

Este cel mai tare sentiment când las sa iasă din mintea mea și sufletul meu ceea ce exista in mine și sa transpun intr-un notebook. Am posibilitatea sa ma întorc oricând la mine cu luni sau ani in urma. Sa îmi văd evoluția gândurilor , sa văd cum eram atunci. Ma inspira pentru ca acest proces de a scrie care ma rupe de orice altceva și îmi da o satisfacție enorma in momentul prezent ma îmbogățește in același timp pentru Floris cea din viitor. Ma ajuta sa ma cunosc in profunzime, ma ajuta sa îmi dau seama cine sunt cu adevărat, ce vreau, ce îmi place, de ce fac ceea ce fac. Și cu fiecare scriere devin tot mai aproape de cine visez sa devin.

Iubesc cărțile. Pt ca ele au fost scrise de oameni care, ca și mine, au iubit aceasta plăcere de a scrie. Și au luat aceasta plăcere și au transformat-o in ceva util pentru societate. Fie ca este vorba de beletristica, fie ca este vorba de cărți de dezvoltare personală( acestea fiind cărțile care mie îmi plac) , ele îmbogățesc viața altora.

Iubesc pe cei ce au darul de a concepe o poveste in mintea lor și pot sa le-o dea viața in scris. Sa creeze personaje, situații , moment culminant etc. Admir acești oameni in primul rând pentru munca de a realiza creatia in sine și in același timp pentru ca au puterea de a oferi altora momente de relaxare și plăcere. Cine nu iubește sa vadă un film bun? Pt acel film bun cineva și-a lăsat creativitatea sa iasă afara din mintea sa, prin scris. Unele filme sunt făcute după niște cărți absolut geniale. Orice om simte nevoia sa vadă un film. Orice om a văzut vreodată la viața lui un film.

Recunosc, admir extrem de mult pe J K Rowling, scriitoarea seriilor Harry Potter. O admir pentru tot ceea ce ea a putut crea , cum a gândit scenariile , povestea și situațiile. Din mintea ei a luat naștere o poveste de care a auzit absolut toată lumea. Mi se pare fascinant . Ma fascinează acei oameni care, prin pasiunile lor, creeaza ceva ce nimeni nu a mai creat inaintea lor.

Iubesc cărțile de dezvoltare personală. Le iubesc pentru ca îmi permit sa am acces la gândurile oamenilor care au reușit, care au ajuns la un anumit nivel de succes intr-un anumit domeniu și ne transmit și noua din gândurile lor. Cum au ajuns acolo, ce i-a determinat, ce tehnici au avut. Cărțile ne dau posibilitatea sa vedem mai mult decât ceea ce familia sau mediul înconjurator ne-a permis sa vedem. Acestea ne formează gânduri noi, care ne duc la un nou nivel. Ne dau posibilitatea sa avem acces la o viața mai buna. Ne arată ca exista și alte posibilități decât acelea pe care le credeam ca sunt, ne pot face sa avem revelații despre viața noastră, ne pot încuraja și motiva când suntem căzuți.

Eu cred ca a citi o carte de dezvoltare personală ,in unele momente acel autor poate fii cel mai bun prieten al nostru. Cine vine sa se susțină când suntem singuri sau poate deznădăjduiți? Acel autor , prin scrierile sale, este acolo mereu , printre paginile cărții sale, gata sa ne dea o mâna de ajutor moral , sa ne încurajeze și sa dea o speranța.

Iubesc faptul ca iubesc sa citesc și sa scriu. Mi se pare una dintre cele mai frumoase pasiuni. Bineînțeles, așa simte fiecare despre pasiunea lui. Ca doar pasiunea lui îl face fericit , îl entuziasmează, ii pune creativitatea in mișcare și se declanșează dopamină atunci când face ceea ce ii place. E normal. Dar sunt recunoscătoare ca Dumnezeu mi-a pus aceasta plăcere in suflet, aceasta plăcere care nu îmi necesita obligatoriu anumite studii de specialitate sau diverse pregătiri sau instrumente costisitoare. E simplu. Cu cât citesc mai mult, cu atât îmi vine mai mult sa scriu. Se susțin una pe cealaltă. Iar un pix și o foaie sunt cele mai la îndemâna instrumente oriunde m-as afla.

Iubesc puterea de a scrie pentru ca aceste gânduri au puterea de a fii reactivate de fiecare data când le recitim.

Și…. trebuie sa recunosc, am citit ceva ce mi-a plăcut extrem de mult. Am citit intr-o carte care se numește “Factorul Einstein” ca doar 1% din populație își notează frecvent gândurile intr-un jurnal. Dar ce este cel mai interesant e ca toate geniile care au existat și-au notat gândurile intr-un caiet. Așa ca îmi place sa cred ca sunt un potențial geniu. Ha ha. Asta așa, ca sa termin intr-o nota amuzanta, dar pe care chiar o cred totuși. 😅

Tu? Ce pasiuni ai? Ce îți face sufletul sa cânte de bucurie?

Biblia din perspectiva mea

Știu. Parca deja vad ceea ce îți imaginezi. Sau cel puțin asa îmi imaginam eu. O carte neagra, cu o cruce neatragatoare pe coperta, niște povesti plictisitoare și mai nimic de înțeles.

Am încercat de mai multe ori sa citesc Biblia. Ma intriga pentru ca eu sunt o iubitoare de cărți și ma întrebam: fix cea mai citita carte din lume sa nu o citesc eu? Nu prea am reușit, deși m-am apucat de vreo 3 ori. Pana am dat de un prieten care mi-a explicat cum sa fac. Cate puțin, cate un capitol pe zi( un capitol în BIBLIE înseamnă aproximativ 30 versete, maxim 1-2 pagini), nu cate încercăm eu sa citesc: minim 20-30 pagini asa cum as fii citit o carte obișnuită. Și mi-a zis ca din toate versetele citite sa aleg unul care simt ca e pt mine. Atât a fost. Am început sa notez versetele și sa notez gânduri care erau inspirate de acel verset. Și asa, seara de seara, m-am îndrăgostit de acest proces. Biblia a devenit cartea mea preferata și studiul meu spiritual. De fel, sunt pasionata de dezvoltare personala, iar în Biblie este extrem de multa dezvoltare personala. Și o data cu aceasta carte, am descoperit o lume magica. De-a dreptul. Ma simt pe un alt tărâm și nu exagerez.

Se spune ca Biblia este singura carte din lume al cărei autor este lângă tine când o citești. Și nu de puține ori, fix ceea ce citeam era fix ceea ce eu aveam nevoie. Nu de puține ori, după o rugăciune și o conversație cu Dumnezeu, am deschis Biblia și ceea ce citeam era răspuns la ceea ce eu întrebasem sau ma rugasem. Nu am întâlnit niciodată asa experiente în toți cei aproape 12 ani ai mei de lectura.

Biblia a fost langa mine în situații critice, la rascruce de drumuri. Când nu știam ce sa fac, începeam sa citesc din ea și era ca și cum as fii avut o discuție cu cineva. Atât de clar era ceea ce citeam.

Biblia este o oglinda spirituala. Acolo ma regăsesc și îmi dau seama cine sunt, ce îmi place, de ce fac ceea ce fac, cum ar trebui sa ma comport. Descopăr caracterul lui Dumnezeu și aflu ce ii place și cine este El. Direct din cartea Lui, nu din opiniile oamenilor. Biblia îți vorbește direct în inima, direct în suflet, direct în Duhul tău, direct pentru nevoia ta.

Este cea mai vie carte pe care am citit-o vreodată și este cel mai bun profesor pentru o educație de calitate.

Am ales sa o citesc cu regularitate pentru ca e tot timpul la moda și actuala. Același capitol pe care l-am citit anul trecut și l-am recitit anul acesta, m-a atins diferit. Pe când anul trecut nici nu observam un anumit verset, anul acesta l-am descoperit foarte profund și m-a ajutat în ceea ce aveam nevoie la momentul respectiv. Același verset poate fii văzut din lumini diferite în funcție de experientele noastre de viata, dar fiecare verset e acolo sa ne ducă pe drumul cel bun.

În Biblie este cuvantul lui Dumnezeu. Îți garantez ca o data ce o sa începi sa o citești, vei întâlni și vei simți iubirea Lui pentru tine. Te vei simți valoros, iubit, protejat, îndrumat, eliberat, liniștit, fericit și bucuros. Vei simți ca ai incredere ca este bine ceea ce faci. Vei simți o certitudine pe care numai Dumnezeu ți-o poate da. Vei simți ca nu ești singur indiferent de situația prin care treci. Vei fii călăuzit pe un drum pe care Dumnezeu îl are pregătit pt tine. Și când mergem după planul Lui, eu cred ca este cea mai mare binecuvântare. Vei simți pace în tot ceea ce vei face.

În urma cu câțiva ani nu m-as fi gândit ca pot descoperi o carte atât de magica. Și nu te preocupa, indiferent de domeniul în care lucrezi, indiferent de trecutul tău, de temerile tale, de planurile tale, o data ce vei începe sa citești Biblia, vei simți. Vei simți prezenta lui Dumnezeu, vei simți ca îți vorbește ție, în particular, pentru viata ta. Și vei începe sa simți ceea ce zic eu aici.

Primul pas? Dorința.

„Mă veţi căuta, și Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.”

‭‭Ieremia‬ ‭29:13‬ ‭

Un punct cheie în viata mea

EF6C60DC-978C-48FC-8492-8CA76455C3A7Anul 2007. Liceu. Ora de romana.

-Copii, haideți sa mergem în cealaltă clasa libera. A venit un domn cu o prezentare și nu mai facem ora astăzi, spune profesoara.

In secundele următoare toată clasa era în picioare care mai de care mai bucuros ca nu se tine ora.

În cealaltă clasa era un domn în jur de 30 ani, slăbuț, brunet și îmbrăcat la costum. Avea o energie calma și un zâmbet mare pe fata. Mi-a atras atenția tonalitatea vocii lui și sclipirea din ochi. Am devenit atenta repede la ceea ce spune.

Cu ajutorul unor slide-uri, ne-a povestit pe scurt viata unui neorochirurg celebru, de culoare, care a pornit de la o viata grea. Fusese crescut de o mama analfabeta, tatăl i-a părăsit pentru o alta familie pe care o avea în secret la depărtare și copilul era cel mai prost din clasa.

Pe parcursul prezentării, deveneam din ce în ce mai interesata de cum viata lui s-a schimbat în bine și cum a reușit sa facă tranziția de la cel mai prost din clasa la cel mai bun neorochirurg din America. Iar la final, domnul acela simpatic ne-a prezentat cartea „Mâini înzestrate” – povestea vieții neorochirgului plus încă alte 2 cărți scrise de același neurochirurg pe nume Ben Carson, actual ministru în guvernul lui Trump, responsabil cu dezvoltarea comunităților defavorizate: Innercity development.

Am stat puțin pe gânduri. „Sa le cumpăr sau sa nu le cumpar?” Ceva din mine spunea..”Cumpara-le!” M-am dus, eu și încă o colega din cate îmi amintesc, și am plătit cele 3 cărți.

M-am dus direct acasă și am început sa citesc. M-a prins atât de tare povestea încât pana a doua zi am terminat cartea. Uimirea si entuziasmul și admirația și un amalgam de sentimente pe care le aveam după ce am citit incredibila lui poveste m-au făcut sa povestesc tuturor cu care ma întâlneam despre ce am citit. Îmi aduc aminte și acum cum stăteam afara cu un prieten și ii povesteam cu super multa pasiune tot ceea ce am citit. Azi, dacă ma întrebi despre Ben Carson, am aceeași stare ca prima data când i-am citit istoria.

Și de aici a început călătoria mea. Istoria lui m-a făcut sa îmi doresc sa citesc. Mult. Și am început carte cu carte, am trecut prin beletristica și am ajuns la dezvoltare personala. Carte după carte, am căpătat idei noi, inspiratii și motivații. Am căpătat încredere ca pot îmi îndeplinesc visele. Am căpătat putere sa trec peste provocări. Am căpătat siguranță că este bine ceea ce fac și cum acționez. Am căpătat o noua direcție în viata. M-am descoperit pe mine și am descoperit cine sunt, ce pasiuni am și încotro trebuie sa ma îndrept cu pași siguri. Mi-a schimbat viata!!!

Cumpărarea și citirea acestei cărți a fost momentul de la care s-au declanșat următoarele acțiuni importante din viata mea. Ma întreb: cine as fi fost astăzi dacă nu as fii fost prezenta la școală în acea zi? Sau dacă nu as fi cumpărat acele cărți? Nici nu vreau sa ma gândesc. Consider ca acea zi a fost punctul cheie din viata mea. O deschidere de uși. O lumina pentru viitor.

Citind mult, simțeam nevoia sa scriu mult. Și culmea, îmi plăcea ceea ce scriu. A început sa se umple un caiet și încă un caiet și încă un caiet….nu a fost greu sa îmi dau seama ca îmi place sa fac asta. Nu a fost greu sa îmi dau seama ca dacă ma lași 2 săptămâni singura și închisă în casa nu ma pot plictisi dacă am cărți, pix și caiet cu mine.

Iubesc cărțile și cititul din următoarele motive:

-Cărțile sunt absolut magice. Au puterea sa te ducă în orice colt al lumii vrei fără sa trebuiască sa te deplasezi. Au puterea sa îți vorbească și sa te sfătuiască în cele mai grele momente chiar cei mai mari oameni de pe acest Pământ. Au puterea sa te ridice și au puterea sa îți arate calea. Cărțile au fost pentru mine mentori când nu aveam pe nimeni altcineva care sa ma înțeleaga în provocările mele.

-Scrisul…ei bine, scrisul….scrisul, pentru mine, este o coborâre în adâncul sufletului. Este o cunoaștere profunda a ceea ce suntem noi. Luam din adanc și ducem la suprafață. Luam din subconștient și ducem în conștient. Scrisul, în diversele lui forme, este o arta. O arta a sufletului și a imaginației. Scrisul poate face ca o persoana sa ramana vie chiar și după ce nu mai este pe acest Pământ… Scrisul poate sa ne duca puțin în trecut doar citind ce am scris cândva.

Și asa a început călătoria mea într-ale cititului și scrisului. Ma întreb, la tine care este acel moment cheie din viata ta de la care au plecat o succesiune de alte evenimente importante? Poți numi unul?

 

P.s.: domnul acela ce a ținut prezentarea se numește Daniel Glodeanu, este pastor și de atunci și pana acum am păstrat legătura. A fost și este o inspiratie pentru mine de la care am învățat de-a lungul timpului. Plus, consider eu, intalnirea aceea cu el nu a fost numai o deschidere către lumea cărților, ci a fost și consolidarea legăturii mele cu Dumnezeu. Ii sunt veșnic recunoscătoare. 🙏

Va mulțumesc!

Sufletul meu este plin de recunoștință pentru acest început plin de susținere din partea voastra.

Recunosc ca am primit mai multe încurajari decât îmi puteau trece prin minte și acest lucru m-a făcut sa realizez încă o data cat de frumoși sunt oamenii și cum fiecare a fost creat cu bunătatea și frumusețea sa aparte. Încă o data mi s-a confirmat ca noi alegem unde sa ne îndreptăm atenția și dacă alegem sa ne uitam la ce e frumos în oameni vom descoperi atâtea lucruri bune.

Va mulțumesc!!! Fiecare comentariu primit din partea voastră a fost o validare a faptului ca este bine ceea ce vreau sa fac. Am primit nu numai comentarii la postarea de pe Facebook, dar am primit și mesaje în privat și aprecieri fata în fata. 😊Mai mult decât atât, am primit chiar și recomandări și ajutor în ceea ce privește îmbunătățirea blogului de la persoane care cunosc domeniul. Ce frumosi sunt oamenii care susțin idei și activități noi. Va mulțumesc din tot sufletul! Este absolut minunat sa pornești la drum cu o idee și sa vezi persoane ce se alătură pentru a face ca acea idee sa infloreasca!

Oamenii sunt frumoși. Sunt frumoși atât pe dinăuntru cat și pe dinafara. Oamenii sunt sufletele pure care iubesc și vor sa ofere aceasta iubire. Indiferent de ceea ce vedem la suprafață la o persoana, eu știu ca acolo, înăuntru, exista un om cu iubire, cu pasiune, cu sentimente profunde, cu vise, cu frici, cu bucurii de copil. Trebuie doar ca fiecare din noi sa lucram sa fim mai buni, sa alegem sa privim frumosul și sa judecam mai puțin ; sa etichetam mai puțin după aparente și după înfățișare și sa ne amintim mereu ca omul este format de fapt din doi oameni : din cel ce îl vedem la suprafață în corpul sau fizic și din cel ce exista înăuntru (omul dinăuntrul nostru), pe care nu ai cum sa îl vezi din prima. Ci în timp. Descoperind. Am citit undeva ca dacă atingi sufletul unei persoane pășești pe tărâm Sfânt. Sufletul nostru este Sfânt. De aceea este atât de profund și frumos.

Iar astăzi, încă o data, vreau sa mulțumesc acelui om dinăuntrul vostru care a avut plăcerea și bucuria sa îmi scrie un mesaj de incurajare și susținere. Omul vostru dinauntru a bucurat omul meu dinauntru și au creat o legatura poate mica, dar frumoasa și puternica. Au facut cunostinta într-un mod spiritual, acolo unde cele mai frumoase amintiri se creează…..

Fiți binecuvântați cu dragoste de sine, cu pace, echilibru, pasiune în tot ceea faceți, iubire pentru ceilalți, vise îndeplinite și….putere de a acționa în ciuda oricăror provocări! 🙏

Hello! Eu sunt Floris 😊

14FE0FBF-DDAF-4332-AC74-72182102D19B

Habar nu am cum ar trebui sa arate un blog. Dar știu ca îmi place sa scriu și cred ca a venit timpul sa o fac și public, nu doar eu cu mine și in caietele mele. 😊

Cum ziceam, nu știu cum ar trebui sa arate un blog și nici ce ar trebui sa scriu acum. Doar încep. Întotdeauna am urmat ceea ce intuiția mea m-a îndemnat sa fac și știu ca a cunoște tot drumul se întâmplă foarte rar. Ce este important e sa cunoaștem următorul pas, să-l facem pe acela și ni se vor descoperi și următorii pași.

Eu sunt Floris Angelica, o absolut convinsa ca fiecare persoana este pe acest Pământ cu un scop și ca talentele și visele noastre sunt un indicator către menirea noastra. Toată viata m-am lăsat condusa de ideea ca trebuie sa îndeplinesc planul lui Dumnezeu pentru mine și sa aflu pentru ce am fost creata. Cred cu tărie ca dacă folosim talentele noastre, putem nu numai sa fim fericiți, dar sa facem și alți oameni fericiți prin ceea ce avem de oferit.

Motivația mea? E sa pot sa ma descopăr atât de bine pe mine încât sa am puterea, tăria și resursele încât sa ajut și alți oameni sa o facă. Nu sa ma descopere pe mine 😁, ci sa ii ajut pe ceilalți sa se descopere pe ei înșiși. Vreau sa pot fi acea persoana care poate da un impuls, o incurajare, o susținere pentru ca cineva sa își urmeze visele. Pentru ca eu cred ca visele sunt o proiecție realizata de Dumnezeu pentru a ne arata cum ar putea fi viata noastră. De ce sa nu le urmam dacă exista aceasta posibitate? Dacă Dumnezeu ne-a dat un vis, ne va da și posibilități de finanțare a lui. Trebuie doar sa credem. Și sa acționăm.

Și, ei bine, pentru a putea încuraja pe ceilalți sa facă acest lucru, în primul încep cu mine. Iar una din pasiunile mele, încă din clasele primare e sa scriu. Iubeam temele la compunere și pana in prezent iubesc sa scriu. Nu plec nicăieri fără un pix și un caiet după mine. Am caiete întregi scrise cu gândurile mele, iar unul din visele mele e sa am în casa o camera cu o biblioteca imensa și un loc de scris și citit în tihna.

Nu am așteptat momentul pentru a avea blogul perfect. Nu am așteptat sa fiu experta în a scrie. Încep pentru ca asa știu ca pot descoperi traseul. Din exercițiu și experienta. Asa te încurajez sa faci și tu cu ceva ce îți place.

De-abia aștept sa vad cum se dezvolta acest blog. Pana atunci, te rog sa ma susții. 😬 Întotdeauna la început sunt emoții. Și teama. Și entuziasm. Și un amalgam de sentimente.

Te îmbrățișez! O zi cu mult spor 😊😍

Floris Eftimie